Georgeta Voinovan nu are de ce se plinge la capitolul popularitate,comentarii si birfulici intelectuale, pentru ca nu doar canta,ci si scrie muzica si versuri,are patru copii si doua casatorii la activ.Felul ei de a fi intriga si lumea e curioasa sa cunoasca femeia care iase din tiparul traditional si isi asuma ceva mai mult risc si responsabilitati decit celelalte.
-Ce te-a inspirat sa faci patru copii:increderea in fortele proprii ori dragostea barbatilor de linga tine?
-Increderea vine de la credinta in Dumnezeu.Atunci cind crezi in Dumnezeu ,nu te temi de eventualele greutati.
-Esti credincioasa?
-Sint.Mamica mea este romanca.Bunica mea traieste la Izvorul muntelui.Este un sat foarte frumos de la poalele Ceahlaului,o zona turistica foarte frecventata in ultimul timp.Pe linia materna am un nean foarte credincios.Buneii mei ,impreuna cu alti sateni, au construi biserica din sat.Locuieste linga biserica,iar eu,mergind acolo in vacanta,cintam in strana impreuna cu verisoarele si matusile mele.A fost o experienta extraordinara.Am fost educata in spirit religios,dar nu pot sa spun ca a fost o schema foarte dogmatica.Ne rugam inainte de somn,ne faceam rugaciunea dupa masa.De mica am crescut cu gindul ,ca exista un parinte ceresc,afara de parintii mei de acasa.Acest gind ma face sa ma simt si acum protejata si,mai mult ca atit,in anumite momente, ma opreste sa fac anumite lucruri necuviincioase,pentru ca ma simt supravegheata.Intrebarile despre sensul vietii,despre moarte ,le depasesti mult mai usor pentru ca toate capata un sens.Totul se explica prin atotputernicia domnului.Eu am simtit-o pe pielea mea de multe ori atunci cind am fost in momente dificile. Atunci cind am nascut pe Ilie-Razvan ori pe Bianca eram foarte des intrebata prin cabinetele medicale daca nu sint sectanta sau baptista.Nu sint,pentru mine pur si simplu nu s-a pus intrebarea sa las copilul sau nu.
-Ce inseamna pentru tine sa ramii fara bani?
-Inseamna sa ramin fara bani,sa nu am bani nici pentru cheltuieli elementare.Eu cistig destul ca sa intretin copii dar, uneori ,trebuie sa mai fac cite o piesa -doua sa-mi mai permit unele lucruri mai costisitoare.Cind ma refer la starea mea financiara,tot Dumnezeu a avut grija ca eu sa-mi pot intretine familia,fiindca m-a inzestrat cu talent.Si sursa mea de existenta pentru moment este compunerea unor piese la comanda.Compun pentru anumiti interpreti ,lucrez foarte mult cu copiii.Am si concerte ,dar nu suficiente ca sa-mi acopere cheltuielile pentru imprimarile pe care le fac.Orice cintec costa bani sa-l imprimi,sa-i faci fonograma si este destul de greu daca nu ai sponsori.Iar eu nu am nici un sponsor.Am incercat sa apelez cu ceva timp in urma dar m-am izbit de usi inchise. Mi s-au impus niste conditii pe care nu pot sa le accept:mi se mai fac avansuri,se ofera si in alta postura decit in cea de sponsor.Au existat tentative de genul asta ,dar nu sint o regula.Pur si simplu ma blochez in astfel de situatii si o perioada ma tem sa mai incerc.Nu inseamna ca nu am fost ajutata.Am fost si eu ajutata ,dar de persoane care imi sint apropiate.
-Ce include activitatea ta profesionala?
-Fac cintece,ma ocup de copii sau de interpretii pentru care scriu in masura in care tine de cintecul meu.Daca scriu un cintec pentru cineva,se presupune ca e vorba si de text,si de muzica.Lectii de canto nu dau.Sint foarte des abordata pentru astfel de servicii,dar nu o pot face,pentru ca nu am scoala de canto.Am facut teoria muzicii la"Stefan Neaga" si nu pot sa invat pe altcineva ceea ce n-am studiat.Din acelasi motiv nu cint in engleza,pentru ca nu cunosc engleza suficient de bine incit sa-mi permit sa cint.Mi-ar placea sa am si melodii care s-ar potrivi ca melodicitate.Acum scriu doar in romana cu toate ca primele mele cintece mai serioase care au urmat dupa adolescenta au fost in limba rusa.
-De ce?
-Am facut opt ani la scoala de muzica in rusa,pentru ca nu existau profesori romani.Cind am venit la "Stefan Neaga" a trebuit sa traduc toata terminologia in romana.Mi-a fost destul de greu.
-Avind bunici in Romania nu erai mai romanofila sau mergeai inca pe ideea internationalismului?
-Erau alte timpuri.Dac nu luam in consideratie ca la scoala medie ruso-moldoveneasca nr.5 unde am invatat ne injoseau in fel si chip -ne numeau si tarani, si tigani.Au existat premise care ar fi putut sa ma incrinceneze la un moment dat,dar am avut parte de colegi foarte buni la "Stefan Neaga",tot rusi,care m-au facut sa inteleg ca exista oameni foarte cumsecade si printre rusi.Numi-am facut din asta un stereotip.Am cunoscut persoane foarte de treaba in rindul rusilor si putin agreabile printre moldoveni.Si invers.
-Cind ti-ai dat seama ca ai talent?
-Nu am reusit sa-mi dau seama.De la sase ani si jumatate cind mamica m-a adus de mina la scoala de muzica ,toti vorbeau ca sint o fetita exceptionala.Posedam un auz absolut.Nu stiu cit este de adevarat ,dar se spune ca unul dintre o mie de muzicanti are auz absolut. Atunci cind aud un sunet muzical pot sa spun care e nota.Fara sa o verific la instrument, ii aud culoarea.SE vorbea foarte mult in jurul meu ca sint un copil foarte diferit,mamica mea era obsedata de ideea ca trebuie sa ajung foarte departe in muzica.Ea ma vedea o mare pianista.
-De ce nu ai devenit pianista?
-Parintii imi cumparase un pian -jucarie,care nici macar nu avea toate notele muzicale. Clapele albe cintau,iar clapele negre erau numai desenate,nu existau ca sunet si pe acestea citeva clape albe formam melodiile pe care mi le cinta mamica.Si ea,vazind ca "zdranganesc" corect,m-a dus la scoala de muzica.Acolo ,intr-adevar,m-a insfacat din prima o profesoara tinara,o evreica,Dina Petrovna Hosh.Nu stiu,poate ca si eu as face la fel daca as vedea un copil inzestrat.Mai putina justificare ii gasesc pentru faptul ca nu era un specialist foarte bun,imi pare rau s-o spun.Cind eram in clasa a sasea ,dumneaei a plecat in Israel cu traiul si eu am fost transferata la o profesoara mai in virsta ,Larisa Cosenco,de o bunatate si o omenie rara si o profesionista extraordinara.Plingea cind ma vedea cit de stingaci cintam,fiindca prima mea profesoara de pian nu ma invatase pozitia corecta a miinilor.Pozitia mea la pian era incorecta si din acest motiv banal nu am obtinut performante in privinta tehnicii pianistice.Doamna Cosenco s-a chinuit cu mine ,dar handicapul era deja prea mare,ca sa poata schimba ceva radical.A facut cit a putut.N-am devenit pianista nu numai din cauza ca aveam o tehnica slaba,ci si fiindca am fost obsedata de o totala neincredere in propriile forte.
-De unde ai luat neincrederea,tu care erai in permanenta laudata si incurajata?
-Mereu mi s-a parut ca nu ma pot ridica la nivelul acestor laude.Intelegeam ca eram laudata mai mult decit merit.Am avut sprijin total si din partea parintilor,si din partea rudelor,a profesorilor.Toti imi spuneau ca sint un copil extraordinar.Dar asta tine de caracterul meu.Am un spirit autocritic foarte dezvoltat si ,cind mergeam la concursuri muzicale pentru pianisti ,vedeam copii care cintau mai bine decit mine.
-Chiar cintau sau ti se pareau tie?
-Profesoara mea de pian imi alegea piesele pentru concursuri nu dibtre piesele foarte cunoscute care sa aiba rasunet in memoria tujturor,pe care sa le cunoasca toti nota cu nota.Alegea piese de compozitori moderni,piese care fac parte din muzica "scrisa cu coatele".Zic asa ,pentru ca daca incercam "sa scriem cu coatele"la pian ia nastere un fel de muzica "noua",ceea ce fac unii dintre compozitorii moderni.Aceste piese erau foarte complicate,nimeni nu le cunostea si nimeni nu putea sa sesizeze greselile mele. Toti stringeau din umeri si spuneau "Da ,da e un copil foarte interesant.O piesa interesanta.O abordare noua."Nu puteau sa aprecieze la justa valoare ,cu toate ca erau vizibile unele deficiente tehnice.Ocupam locuri de frunte ,eram mentionata la concursurile tinerilor pianisti ,cintind niste piese pe care nici eu nu le intelegeam. Intelegeam siretlicul si imi era jena ca eram pusa in situatia asta-sa-mi ascund defectele prin originalitate.Eu vroiam sa cint tot din clasica cunoscuta,care imi placea . Crd ca parteneriatul meu cu profesoara m-a influentat si ,in interiorul meu,m-am autostigmatizat.
-Cum ti-ai depasit neincrederea?
-Nu mi-am depasit-o.Am facut un pact cu ea.Nu ma angajez in activitati care ma depasesc. Dac simt ca nu pot sa fac fata ,nu ma implic.La "Stefan Neaga" cind am inceput sa compun iar ma priveau ca pe o raritate.Am iesit in evidenta pentru ca am inceput sa compun si melodiile mele placeau.Foarte mult timp imi parea ca nu am voce deloc.Am inceput prin a oferi piesele mele altor interprete.Am inceput insa sa cint din motivul ca nu eram pe deplin multumita de interpretarea pieselor mele.Nu eram gata sa accept piesa mea in alta viziune si interpetare.Ca si cum copilul meu ar fi fost imbracat de altcineva.A durat pina sa ma obisnuesc cu ideea ca o piesa data pentru interpretare altcuiva va suna altfel decit imi imaginam eu.Odata ce m-am impacat cu ideea aceasta ,toate colaborarile mele au devenit mult mai placute.Cind compun pentru cineva o piesa ,ma conving din start ca nu este a mea,imi imaginez ca este un obiect pe care il fac cadou cuiva,ca sa nu am dureri de cap.
-Faci piese la comanda,asta presupune sa lucrezi si cu interpreti mai putin talentati?
-Se poate ajunge la un compromis.Fiecare voce are cintecul sau. De aceea interpretilor si copiilor cu care lucrez nu le ofer piesele mele,ci insist mai intii sa-l ascult . Ascult vocea si scriu ce i s-ar potrivi.Nu e un secret ca exista interpreti cu limite de voce care au succes,pur si simplu isi gasesc un stil al lor.
-Pentru tine ,creatia e munca sau asteptarea muzei?
-Creatia pentru mine este o munca in colaborare cu muza.Si o munca ce-mi place la nebunie. Poti sa fii croitoreasa ori o vinzatoare si sa fii o persoana creativa.Nu e neaparat sa scrii muzica sau sa pictezi,sau sa faci alt gen de arta.De exemplu ,mamica mea pune muraturile foarte creativ.Atit de frumos decoreaza borcanele cu muraturi,incit inainte vreme cind le punea la geam la balcon sau la bucatarie vecinii priveau si se intrebau:oare ce legume sint in borcan?Din moment ce scriu la comanda,sint obligata uneori sa ma asez sa scriu si exista niste termeni.Nu intotdeauna imi reuseste ceva care sa-mi placa.La inceput puteam sa scriu doar cind aveam inspiratie.Acum incerc sa-mi provoc muza.Ca si cu somnul :avind copii mici,m-am invatat sa dorm atunci cind aveam timp sa dorm,nu cind doream sa dorm.Scriu uneori versuri,care nu atrag dupa sine melodia,ramin numai versuri. Am perioade absolut pustii,pe care unii le numesc perioade de criza.Am ajuns sa inteleg ca sint de fapt perioade in care trebuie sa te odihnesti.fav alte lucruri intre timp.Acum ma aflu intr-o faza cind scriu foarte mult.Poate mai putin romantic.
-Copiii tai isi sesizeaza unucitatea lor,in sensul ca au o mama care scrie cintece pentru copii?
-Isi dau seama ,mai ales cei mai mari.Ma bucur ca ei reusesc sa compenseze cu asta alte goluri formate din lipsa de bani -avem ceva ce nu au ceilalti.Avem distractiile si bucuriile noastre.Cind Dana era in clasa intia,profesoara le-a spus sa aduca la scoala jucaria preferata.Cineva a venit cu o jucarie de statura lui,altcineva cu un joc electronic sofisticat.Dana a adus poza lui Ilie si a zis:"Ilie e jucaria mea preferata,dar nu am putut sa-l aduc pentru ca mama ii dadea sin."Eu sint foarte bucuroasa ca ei nu se simt defavorizati ori inferiori,in momentul in care nu au un computer ori cei mai moderni blugi.Dana scrie si ea versuri.Inca nu vrea sa-mi arate,gasesc foi razlete prin casa , dar nu incerc s-o descos.O sa-mi arate singura cind va fi pregatita.Si cei mai mici cinta.Ilie are cintecul despre Craciunel,pe care-l cinta si de Pasti,si de 8 martie,si de ziua mea.Ilie cu Bianca dau si concerte.Ilie se urca pe pat si striga"Iar acum pe scena va iesi ZUzeta Voinovan!S-o aplaudam."Si urca Bianca,in rolul Georgetei Voinovan.
-Experientele tale cu barbatii s-au terminat cu deceptii sau a fost vorba de incompatibilitate pura?
-Faptul ca sintem incompatibili l-am simtit de la bun inceput.In ambele cazuri insa sentimentul a fost prea puternic ca sa pot lua aceasta intuitie drept adevar .Sint o fire rabdatoare care poate sa-si calce pe inima.Dar,la un moment dat, ajung sa mi se umple si mie cupa.Rabdarea si toleranta au ajuns sa fie neajunsurile mele.Consider ca trebuie sa vorbesti deschis de la bun inceput.
-Tu nu vorbeai?
-Vorbeam,dar vorbeam numai cit timp vedeam ca mi se accepta ceea ce simt.Ma temeam sa nu-mi pierd casnicia si pe persoana de linga mine.
-Ce le reprosezi barbatilor de la care ai plecat?
-Nu stiu daca pot sa le reprosez ceva.Consider ca in orice cuplu exista anumite limite pe care nu trebuie sa le depasesti .Exista limite dincolo de care nu te mai simti respectat ori nu mai poti respecta.Respectul este cel care sta la baza unei casnicii de durata si,la un moment dat ,mi-am pierdut respectul fata de mine si fata de celalalt. Am trait niste experiente neplacute si ar fi trebuit sa trecem peste ele altfel,dar, atunci nu am putut face fata.
-Nu te sperie singuratatea?
-Am patru copii si nu pot fi singura.In ceea ce priveste relatiile cu barbatii nu am dus niciodata lipsa de atentia din partea lor,poate si datorita faptului ca sint o persoana publica.Nu am ajuns sa fiu obsedata de frica de singuratate .Poate ca totul e inainte. Am prieteni foarte buni?care ma sustin si ma accepta cu toate neajunsurile.
-Consideri ca ai multe neajunsuri?
-Probabil ca am multe ,odata ce stirnesc atitea reactii de nedumerire.Daca stirnesc nedumerire inseamna ca procedez oarecum altfel.Multa lume ma acuza pentru divorturile mele.Eu insa consider ca e mai bine fara rau decit cu rau.Nu m-am gindit ca am sa ramin singura .Pentru mine au contat alte lucruri:linistea mea interioara, acordul meu cu mine insami.Nu eram de acord cu starea lucrurilor din familia mea, trebuia sa fac un compromis cu mine si imi era foarte greu.Nu pot sa traiesc in minciuna,sa spun ca iubesc in timp ce simt altfel.Dar stii cum e cu casatoria . Lumea accepta ca dragostea mai trece,ramine respectul,o obisnuinta placuta. La noi nu era cazul obisnuintei placute.Eu priveam lumea altfel.oamenii,relatiile mele cu lumea altfel decit ei.In perioada de indragostire trebuie sa ieie in consideratie faptul ca modul in care se comporta obiectul iubirii tale cu cei din jur va fi modul in care se va purta cu tine ,atunci cind dragostea va trece.Aceasta a fost greseala mea.Mi se parea ca eu sint exceptia care il va schimba.Nu va proceda asa cum proceda cu alte persoane.dar cu alte persoane proceda foarte urit uneori.
-De ce crezi ca ai urmat acelasi scenariu in viata ta personala?Poate e o problema cu felul tau de a alege barbatii?
-Da,probabil ca e ceva cu felul meu de a alege barbatii.Am fost atrasa intotdeauna de barbati egoisti.Este foarte important sa-ti dai seama daca poti sa-i fii mama barbatului tau sau nu.Am inceput sa am o nevoie acuta sa fiu eu protejata ,sa ma simt mai slaba .Dar nu puteam sa ma simt eu slaba ciat vreme eram mai puternica. In cele mai dificile momente din viata mea ma trezeam singura cu copiii si problemele.
-Poate esti prea exigenta ?
-Sint lucruri pe care n-am vrut sa le tolerez.Parerea mea este ca o femeie nu trebuie sa rabde anumite lucruri doar de dragul copiilor.Pentru ca copiii sufera alaturi de parintii lor.Imi dau seama cu intirziere ca, probabil,as fi fost mai fericita sa cresc cu parintii despartiti ,dar sa fi ramas cu o imagine pozitiva despre ambii,sa nu fi suferit in copilarie.Multe femei stau si rabda de frica sa nu ramina singure,de frica saraciei,de frica unei razbunari din partea sotului. Dar pentru oricine,si mai ales pentru o femeie,este important sa-si stabileasca prioritatile in viata.Pentru mine sint foarte importanti copiii mei,munca mea. Mi-am dorit foarte mult sa am o familie completa.Mai ales ca in ambele cazuri am fost foarte indragostita.dar,daca n-a fost sa fie,nu vreau sa mimez fericirea numai de dragul imaginii publice.
-Georgeta ,iti dorim din toata inima sa nu fii nevoita niciodata sa mimezi fericirea.