Geta si cele patru minuni - Мои статьи - Каталог статей - Georgeta Voinovan
 
Воскресенье
11.12.2016
11:51
Приветствую Вас Гость
RSS
 
Georgeta Voinovan
Главная Регистрация Вход
Каталог статей »
Меню сайта

Категории раздела
Мои статьи [24]

Мини-чат
200

Наш опрос
Оцените мой сайт
Всего ответов: 171

Статистика

Онлайн всего: 1
Гостей: 1
Пользователей: 0

Главная » Статьи » Мои статьи

Geta si cele patru minuni
         Geta si cele patru minuni



Georgeta Voinovan  nu are de ce se plinge la capitolul popularitate,comentarii si  birfulici intelectuale,
pentru ca nu doar canta,ci si scrie muzica si versuri,are patru copii si doua casatorii la activ.Felul ei
de a fi intriga si lumea e curioasa sa cunoasca femeia care iase din tiparul traditional
 si isi asuma  ceva mai mult risc si responsabilitati decit celelalte.

-Ce te-a inspirat sa faci patru copii:increderea in fortele proprii ori
 dragostea  barbatilor de linga tine?


-Increderea vine de la credinta in Dumnezeu.Atunci cind crezi in Dumnezeu ,nu
 te temi de eventualele greutati.

-Esti credincioasa?

-Sint.Mamica mea este romanca.Bunica mea traieste la Izvorul muntelui.Este un
 sat foarte frumos de la poalele Ceahlaului,o zona turistica foarte frecventata
 in ultimul timp.Pe linia materna am un nean foarte credincios.Buneii mei ,impreuna
 cu alti sateni, au construi biserica din sat.Locuieste linga biserica,iar eu,mergind
 acolo in vacanta,cintam in strana impreuna cu verisoarele si matusile  mele.A fost
 o experienta extraordinara.Am fost educata in spirit religios,dar nu pot sa spun
 ca a fost o schema foarte dogmatica.Ne rugam inainte de somn,ne faceam rugaciunea
 dupa masa.De mica am crescut cu gindul ,ca exista un parinte ceresc,afara de parintii
 mei de acasa.Acest gind ma face sa ma simt si acum protejata si,mai mult ca atit,in
 anumite momente, ma opreste sa fac anumite lucruri  necuviincioase,pentru ca ma simt
 supravegheata.Intrebarile despre sensul vietii,despre moarte ,le depasesti mult mai usor
 pentru ca toate capata un sens.Totul se explica prin atotputernicia domnului.Eu am
 simtit-o pe pielea mea de multe ori atunci cind am fost in momente dificile.
 Atunci cind am nascut pe Ilie-Razvan ori pe Bianca eram foarte des intrebata
 prin cabinetele medicale daca nu  sint sectanta sau baptista.Nu sint,pentru mine pur
 si simplu nu s-a pus intrebarea sa las copilul sau nu.

-Ce inseamna pentru tine sa ramii fara bani?

-Inseamna sa ramin fara bani,sa  nu am bani nici pentru cheltuieli elementare.Eu
 cistig destul ca sa intretin copii dar, uneori ,trebuie sa mai fac cite o piesa -doua
 sa-mi mai permit unele lucruri mai costisitoare.Cind ma refer la starea mea financiara,tot
 Dumnezeu a avut grija ca eu sa-mi pot intretine familia,fiindca m-a inzestrat cu talent.Si
 sursa mea de existenta pentru moment este compunerea unor piese la comanda.Compun pentru
 anumiti interpreti ,lucrez foarte mult cu copiii.Am si concerte ,dar nu suficiente  ca
 sa-mi acopere cheltuielile pentru  imprimarile pe care le fac.Orice cintec costa bani
 sa-l imprimi,sa-i faci fonograma si este destul de greu daca nu ai sponsori.Iar eu nu am
 nici un sponsor.Am incercat sa apelez cu ceva timp in urma dar m-am izbit de usi inchise.
 Mi s-au impus niste conditii pe care nu pot sa le accept:mi se mai fac avansuri,se ofera
 si in alta postura decit in cea de sponsor.Au existat tentative de genul asta ,dar nu sint
 o regula.Pur si simplu ma blochez  in astfel de  situatii si o perioada  ma tem sa mai
 incerc.Nu inseamna ca nu am fost ajutata.Am fost si eu ajutata ,dar de persoane care
 imi sint apropiate.

-Ce include activitatea ta profesionala?


-Fac cintece,ma ocup de copii sau de interpretii pentru care scriu in masura in care
 tine de cintecul meu.Daca scriu un cintec pentru cineva,se presupune ca e vorba si de
 text,si de muzica.Lectii de canto nu dau.Sint foarte des abordata pentru astfel de
 servicii,dar nu o pot face,pentru ca nu am scoala de canto.Am facut teoria muzicii
 la"Stefan Neaga" si nu pot sa invat pe altcineva ceea ce n-am studiat.Din acelasi motiv
 nu cint in engleza,pentru ca nu cunosc engleza suficient de bine incit sa-mi permit sa
 cint.Mi-ar placea sa am si melodii care s-ar potrivi ca melodicitate.Acum scriu doar
 in romana cu toate ca primele mele cintece mai serioase care au urmat dupa adolescenta
 au fost in limba rusa.

-De ce?

-Am facut opt ani la scoala de muzica in rusa,pentru ca nu existau profesori romani.Cind
 am venit la "Stefan Neaga" a trebuit sa traduc toata terminologia in romana.Mi-a fost
 destul de greu.
 
-Avind bunici in Romania  nu erai mai romanofila sau mergeai inca pe ideea
 internationalismului?


-Erau alte timpuri.Dac nu luam in consideratie ca la scoala medie ruso-moldoveneasca nr.5
 unde am invatat ne injoseau in fel si chip -ne numeau  si tarani, si tigani.Au existat
 premise care ar fi putut sa ma incrinceneze la un moment dat,dar am avut parte de colegi
 foarte buni la "Stefan Neaga",tot rusi,care m-au facut sa inteleg ca exista oameni foarte
 cumsecade si printre rusi.Numi-am facut din asta un stereotip.Am cunoscut persoane  foarte
 de treaba in rindul rusilor si putin agreabile printre moldoveni.Si invers.

-Cind ti-ai dat seama ca ai talent?

-Nu am reusit sa-mi dau seama.De la sase ani si jumatate cind mamica m-a adus de mina la
 scoala de muzica ,toti vorbeau ca sint o fetita exceptionala.Posedam un auz absolut.Nu
 stiu cit este de adevarat ,dar se spune  ca unul dintre o mie de muzicanti are auz absolut.
 Atunci cind aud un sunet muzical pot  sa spun care e nota.Fara sa o verific la instrument,
 ii aud culoarea.SE vorbea foarte mult in jurul meu ca sint un copil foarte diferit,mamica
 mea era obsedata de ideea ca trebuie sa ajung foarte departe in muzica.Ea ma vedea o mare
 pianista.

-De ce nu ai devenit pianista?

-Parintii imi cumparase un pian -jucarie,care nici macar nu avea toate notele muzicale.
 Clapele  albe cintau,iar clapele negre erau numai desenate,nu existau ca sunet si pe
 acestea  citeva clape albe formam melodiile  pe care mi le  cinta mamica.Si ea,vazind
 ca "zdranganesc" corect,m-a dus la scoala de muzica.Acolo ,intr-adevar,m-a insfacat
 din prima o profesoara tinara,o evreica,Dina Petrovna Hosh.Nu stiu,poate ca si eu as
 face la fel daca as vedea un copil inzestrat.Mai putina justificare ii gasesc pentru
 faptul ca nu era un specialist foarte bun,imi pare rau s-o spun.Cind eram in clasa a
 sasea ,dumneaei a plecat in Israel cu traiul si eu am fost transferata la o profesoara
 mai in virsta ,Larisa Cosenco,de o bunatate si o omenie  rara si o profesionista
 extraordinara.Plingea  cind ma vedea cit de stingaci cintam,fiindca prima mea profesoara
 de pian nu ma invatase pozitia corecta a miinilor.Pozitia mea la pian era incorecta si
 din acest motiv banal nu am obtinut performante in privinta tehnicii pianistice.Doamna
 Cosenco s-a chinuit cu mine ,dar handicapul era deja prea mare,ca sa poata schimba ceva
 radical.A facut cit a putut.N-am devenit pianista nu numai din cauza ca aveam o tehnica
 slaba,ci si fiindca am fost obsedata de o totala neincredere in propriile forte.

-De unde ai luat neincrederea,tu care erai in permanenta  laudata si incurajata?

-Mereu mi s-a parut ca nu ma pot ridica la nivelul acestor laude.Intelegeam ca eram
 laudata mai mult decit merit.Am avut sprijin total si din partea parintilor,si din
 partea rudelor,a profesorilor.Toti imi spuneau ca sint un copil extraordinar.Dar asta
 tine de caracterul meu.Am un spirit autocritic foarte dezvoltat si ,cind mergeam la
 concursuri muzicale pentru pianisti ,vedeam copii care cintau mai bine decit mine.

-Chiar cintau sau ti se pareau tie?

-Profesoara mea de pian imi alegea piesele pentru concursuri nu dibtre piesele foarte
 cunoscute care sa aiba rasunet in memoria tujturor,pe care sa le cunoasca toti nota
 cu nota.Alegea piese de compozitori moderni,piese care fac parte din muzica "scrisa
 cu coatele".Zic asa ,pentru ca  daca incercam "sa scriem cu coatele"la pian ia nastere
 un fel de muzica "noua",ceea ce fac unii dintre compozitorii moderni.Aceste piese erau
 foarte complicate,nimeni nu le cunostea si nimeni nu putea  sa sesizeze greselile  mele.
 Toti stringeau din umeri si  spuneau "Da ,da e un copil foarte interesant.O piesa
 interesanta.O abordare  noua."Nu puteau sa aprecieze la justa valoare ,cu toate ca
 erau vizibile unele deficiente tehnice.Ocupam locuri de frunte ,eram mentionata la
 concursurile tinerilor pianisti ,cintind niste piese pe  care nici eu nu le intelegeam.
 Intelegeam siretlicul si imi era jena ca eram pusa in situatia asta-sa-mi ascund
 defectele prin originalitate.Eu vroiam sa cint tot din clasica cunoscuta,care imi placea .
 Crd ca parteneriatul meu cu profesoara m-a influentat si ,in interiorul meu,m-am
 autostigmatizat.

-Cum ti-ai depasit neincrederea?


-Nu mi-am depasit-o.Am facut un pact cu ea.Nu ma angajez in activitati care ma depasesc.
 Dac simt ca nu pot sa fac fata ,nu ma implic.La "Stefan Neaga" cind am inceput sa compun
 iar ma priveau ca pe o raritate.Am iesit in evidenta pentru ca am inceput sa compun si
 melodiile mele placeau.Foarte mult timp imi parea ca nu am voce deloc.Am inceput prin
 a oferi piesele mele altor interprete.Am inceput  insa sa cint din motivul ca nu eram pe
 deplin multumita de interpretarea pieselor mele.Nu eram gata sa accept piesa mea in alta
 viziune si interpetare.Ca si cum copilul meu  ar fi fost imbracat de altcineva.A durat
 pina sa ma obisnuesc cu ideea ca o piesa data pentru interpretare altcuiva va suna altfel
 decit  imi imaginam eu.Odata ce m-am impacat cu ideea aceasta ,toate colaborarile  mele
 au devenit mult mai placute.Cind compun pentru cineva o piesa ,ma conving din start ca nu
 este a mea,imi imaginez ca este un obiect pe care il fac cadou cuiva,ca sa nu am dureri
 de cap.

-Faci piese la comanda,asta presupune  sa lucrezi si cu interpreti mai putin talentati?


-Se poate ajunge la un compromis.Fiecare voce are cintecul sau. De aceea interpretilor
 si copiilor cu care lucrez  nu le ofer piesele mele,ci insist mai intii sa-l ascult .
 Ascult vocea si scriu ce i s-ar potrivi.Nu e un secret ca exista interpreti cu limite
 de voce  care au succes,pur si simplu isi gasesc un stil al lor.

-Pentru tine ,creatia e munca sau asteptarea muzei?


-Creatia pentru mine este  o munca  in colaborare cu muza.Si o munca ce-mi place la nebunie.
 Poti sa fii croitoreasa ori o vinzatoare si sa fii o persoana creativa.Nu e neaparat sa
 scrii muzica  sau sa pictezi,sau sa faci alt gen de arta.De exemplu ,mamica mea  pune
 muraturile foarte creativ.Atit de frumos decoreaza borcanele cu muraturi,incit inainte
 vreme cind le punea la geam la balcon sau la bucatarie vecinii priveau si se intrebau:oare
 ce legume sint in borcan?Din moment ce scriu la comanda,sint obligata uneori sa ma asez
 sa scriu si exista niste termeni.Nu intotdeauna imi reuseste ceva care sa-mi placa.La
 inceput puteam sa scriu doar cind aveam inspiratie.Acum incerc sa-mi provoc muza.Ca si
 cu somnul :avind copii mici,m-am invatat sa dorm atunci cind aveam timp sa dorm,nu cind
 doream sa dorm.Scriu uneori versuri,care nu atrag dupa sine melodia,ramin numai versuri.
 Am perioade absolut pustii,pe care unii le numesc perioade de criza.Am ajuns sa inteleg
 ca sint de fapt perioade in care trebuie sa te odihnesti.fav alte lucruri intre timp.Acum
 ma aflu intr-o faza cind scriu foarte mult.Poate mai putin romantic.

-Copiii tai isi sesizeaza unucitatea lor,in sensul ca au o mama care scrie cintece
 pentru copii?

-Isi dau seama ,mai ales cei mai mari.Ma bucur ca ei reusesc sa compenseze cu asta
 alte goluri formate din lipsa de bani -avem ceva ce nu au ceilalti.Avem distractiile
 si bucuriile noastre.Cind  Dana era in clasa intia,profesoara le-a spus sa aduca la scoala
 jucaria preferata.Cineva a venit cu o jucarie de statura lui,altcineva cu un joc electronic
 sofisticat.Dana a adus poza lui Ilie si a zis:"Ilie e jucaria  mea preferata,dar nu am
 putut sa-l aduc pentru ca mama ii dadea sin."Eu sint foarte bucuroasa ca ei nu se simt
 defavorizati ori inferiori,in momentul in care nu au  un computer ori cei mai moderni
 blugi.Dana scrie si ea versuri.Inca nu vrea sa-mi arate,gasesc foi razlete prin casa ,
 dar nu incerc s-o descos.O sa-mi arate singura cind va fi pregatita.Si cei mai mici
 cinta.Ilie are cintecul despre Craciunel,pe care-l cinta si de Pasti,si de 8 martie,si
 de ziua mea.Ilie cu Bianca dau si concerte.Ilie se urca pe pat si striga"Iar acum pe
 scena va  iesi ZUzeta Voinovan!S-o aplaudam."Si urca Bianca,in rolul Georgetei Voinovan.

-Experientele tale cu barbatii s-au terminat  cu deceptii sau a fost vorba de
 incompatibilitate pura?


-Faptul ca sintem incompatibili l-am simtit de la bun inceput.In ambele cazuri  insa
 sentimentul a fost prea puternic ca sa pot lua aceasta intuitie drept adevar .Sint o
 fire rabdatoare  care poate sa-si calce pe inima.Dar,la un moment dat, ajung sa mi se
 umple si mie  cupa.Rabdarea si toleranta  au ajuns sa fie neajunsurile mele.Consider
 ca trebuie sa vorbesti deschis de la bun inceput.

-Tu nu vorbeai?

-Vorbeam,dar vorbeam numai cit timp  vedeam ca mi se accepta ceea ce simt.Ma temeam
sa nu-mi pierd casnicia si pe persoana de linga mine.

-Ce le reprosezi barbatilor  de la care ai plecat?


-Nu stiu daca pot sa le reprosez ceva.Consider ca in orice cuplu exista  anumite limite
 pe care nu trebuie sa le depasesti .Exista limite dincolo de care  nu te mai simti
 respectat ori nu mai poti respecta.Respectul este cel care sta  la baza unei casnicii
 de durata si,la un moment dat ,mi-am pierdut  respectul fata de mine si  fata de celalalt.
 Am trait  niste experiente neplacute si ar fi  trebuit  sa trecem peste ele altfel,dar,
 atunci nu am putut face fata.

-Nu te sperie singuratatea?

-Am patru copii si nu pot fi singura.In ceea ce priveste relatiile cu barbatii nu am dus
 niciodata lipsa de atentia din partea lor,poate si datorita faptului ca  sint o persoana
 publica.Nu am ajuns sa fiu obsedata de frica de singuratate .Poate ca totul e inainte.
 Am prieteni foarte buni?care ma sustin si ma accepta cu toate neajunsurile.

-Consideri ca ai multe neajunsuri?


-Probabil ca am multe ,odata ce stirnesc atitea reactii de nedumerire.Daca stirnesc
 nedumerire inseamna ca procedez oarecum altfel.Multa lume ma acuza pentru
 divorturile mele.Eu insa consider ca e mai bine fara rau decit cu rau.Nu m-am gindit
 ca am sa ramin singura .Pentru mine au contat alte lucruri:linistea mea interioara,
 acordul meu cu mine insami.Nu eram de acord cu starea lucrurilor din  familia mea,
 trebuia sa fac un compromis  cu mine si imi era foarte greu.Nu pot sa traiesc in
 minciuna,sa spun ca iubesc in timp ce simt altfel.Dar stii cum e cu casatoria .
 Lumea accepta ca  dragostea mai trece,ramine respectul,o obisnuinta placuta.
 La noi nu era cazul obisnuintei placute.Eu priveam lumea altfel.oamenii,relatiile
 mele cu lumea altfel decit ei.In perioada de indragostire  trebuie sa ieie in
 consideratie faptul ca modul in care se comporta obiectul iubirii tale cu cei din
 jur va fi modul in care se va purta cu tine ,atunci cind dragostea va trece.Aceasta
 a fost greseala mea.Mi se parea ca eu sint exceptia care il va schimba.Nu va proceda
 asa cum proceda cu alte persoane.dar cu alte persoane proceda foarte urit uneori.

-De ce crezi ca ai urmat acelasi scenariu in viata ta personala?Poate e o problema
 cu felul tau de a alege barbatii?


-Da,probabil ca e ceva cu felul meu de a alege barbatii.Am fost atrasa intotdeauna
 de barbati egoisti.Este foarte important sa-ti dai seama daca poti sa-i fii mama
 barbatului tau sau nu.Am inceput sa am o nevoie acuta sa fiu eu protejata ,sa ma
 simt mai slaba .Dar nu puteam sa ma simt  eu slaba  ciat vreme eram mai puternica.
 In cele mai dificile momente din viata mea ma trezeam singura cu copiii si problemele.

-Poate esti prea exigenta ?

-Sint lucruri pe care n-am vrut sa le tolerez.Parerea  mea este ca o femeie nu
 trebuie sa rabde anumite lucruri doar de dragul copiilor.Pentru ca copiii sufera
 alaturi de parintii lor.Imi dau seama  cu intirziere ca, probabil,as fi fost mai
 fericita  sa cresc cu parintii despartiti ,dar sa fi ramas cu  o imagine pozitiva
 despre ambii,sa nu fi suferit in copilarie.Multe femei stau si rabda de frica
 sa nu ramina singure,de frica saraciei,de frica unei razbunari din partea sotului.
 Dar pentru oricine,si mai ales pentru o femeie,este important sa-si stabileasca
 prioritatile in viata.Pentru mine sint foarte importanti copiii mei,munca mea.
 Mi-am dorit foarte mult sa am o familie completa.Mai ales ca in ambele  cazuri
 am fost foarte indragostita.dar,daca n-a fost sa fie,nu vreau sa mimez fericirea
 numai de dragul  imaginii publice.

-Georgeta ,iti dorim din toata inima sa nu fii nevoita niciodata sa mimezi fericirea.
                                                      
                                                                   Zina Bolea
                                                      "CAPITALA magazin",nr 4,2003



Категория: Мои статьи | Добавил: Genius (04.09.2009)
Просмотров: 698 | Комментарии: 2 | Теги: Capitala magazin, Georgeta Voinovan | Рейтинг: 5.0/1 |
Всего комментариев: 2
2  
Versurile astea sint minunate.Pline de dragoste.Pacat ca multe dintre versurile Getei nu le putem citi.Poate intr-o zi..cine stie...

1  
Un post minunat!

Добавлять комментарии могут только зарегистрированные пользователи.
[ Регистрация | Вход ]
Форма входа

Поиск


Copyright MyCorp © 2016